Aniversarea atacurilor din 11 septembrie: pretextul legat de teroare se destramă

De Bill Van Auken
15 septembrie 2012

Cea de-a 11 aniversare a atacurilor teroriste din 11 septembrie care a avut loc marţi a trecut având parte de comemorare oficială redusă, căci încercările Washingtonului, de a exploata decesele tragice din acea zi ca un pretext pentru războaiele sale nesfârşite, au tot mai puţin succes.

În New York City, unde au murit peste 2.700 de oameni atunci când turnurile gemene s-au prăbuşit, nu a vorbit niciun politician. Ceremonia a constat din citirea de către membrii familiilor a unei liste lungi de morţi şi invocarea memoriei părinţilor, copiilor, fraţilor şi soţiilor lor dispăruţi.

La Washington, preşedintele Barack Obama şi Secretarul Apărării Leon Panetta au ţinut discursuri banale şi ipocrite în faţa Pentagonului, acolo unde au murit 125 de oameni. Obama a elogiat victimele atacurilor din 11 septembrie, declarând că "prin jertfa lor, au ajutat să facă America care există astăzi - o Americă care a devenit chiar mai puternică."

În ce măsură este America mai puternică? În altă parte a discursului său, Obama a sugerat că "atunci când vor fi scrise cărţile de istorie" moştenirea lăsată de 11 septembrie va fi o ţară care a devenit "mai sigură" şi "mai unită decât a fost vreodată."

America de care vorbeşte el poate fi evocată numai în retorică goală şi care nu are nimic de-a face cu ţara reală. Acesta este cuprinsă de o criză profundă, are zeci de milioane de oameni care sunt în imposibilitatea de a găsi de lucru şi în care diferenţele dintre oligarhia financiară, pe care el o reprezintă, şi muncitorii care alcătuiesc marea majoritate a populaţiei nu au fost niciodată atât de profunde.

Cât pentru cărţile de istorie, prima lor sarcină este de a explica evenimentele din 11 septembrie, care şi un deceniu mai târziu, rămân învăluite în mister şi muşamalizare. Cu toate că aparent, 11 septembrie a fost eşecul cel mai catastrofal al serviciilor secrete din istoria Statelor Unite, nimeni din aparatul de inteligenţă/militar al U.S. sau din administrațiile Bush şi Clinton nu au fost vreodată traşi la răspundere.

Povestea oficială este că 19 membrii arabi ai Al-Qaeda au putut să intre în Statele Unite, să petreacă mai multe luni aici –unde unii dintre ei au luat parte la antrenamente extinse pentru a se forma ca piloţi - fără ca cineva din cadrul serviciilor secrete din Washington să aibă şi cea mai mică noţiune despre ceea ce aveau aceştia de gând să facă. Aceasta rămâne explicaţia cea mai improbabilă şi este contrazisă de dovezile că mai multe dintre aceste persoane se aflau sub supraveghere şi că au existat mai multe avertismente care au fost furnizate administraţiei Bush.

Faptul că Obama s-a referit la "sacrificiul" victimelor din 11 septembrie ca fiind ceva ce a făcut America "chiar mai puternică " este ciudat. Sacrificiul implică un element de conştiinţă din partea victimelor - sau a altcuiva - care îşi oferă viaţa pentru realizarea unor obiective certe. Alegerea cuvintelor de către preşedinte a sugerat poate mai mult decât a intenţionat el să spună.

În dimineața zilei de 11 septembrie 2001, nimeni din cei care au lucrat la World Trade Center sau Pentagon nu a plecat la servici gândindu-se că urma să moară, cu atât mult mai puţin gândindu-se că moartea lor va fi folosită ca o justificare pentru lansarea unor războaie care vor dura decenii şi care vor cere viaţa a peste un milion de irakieni, sute de mii de afgani şi 6.600 de soldaţi.

Cu toate acestea, cei din conducerea guvernului SUA, din agenţiile militare şi de inteligenţă nu au pierdut niciun moment şi s-au folosit de atacuri ca să pună în aplicare planurile preexistente pentru cuceriri militare. Ei au exploatat 11 septembrie pentru a justifica războaiele de agresiune care vizează compensarea declinului economic al capitalismului american prin stabilirea hegemoniei SUA asupra regiunilor bogate în energie din Golful Persic şi Asia Centrală.

Neîncetata afirmație, că aceste războaie au fost fi purtate pentru a învinge Al- Qaeda nu au fost niciodată verificate. După ce a fabricat minciuni despre "armele de distrugere în masă" şi legături teroriste inexistente, Statele Unite au invadat Irakul pentru a răsturna regimul lui Saddam Hussein, un inamic al Al-Qaeda. În Afganistan, Obama a triplat capacitatea forţelor de ocupaţie în condiții în care armata americană şi ofiţerii serviciilor secrete au recunoscut că Al-Qaeda nu are practic nicio prezenţă în ţară.

Invocarea evenimentelor din 11 septembrie pentru a justifica crimele efectuate în ultimul deceniu, precum şi cele care încă urmează să aiba loc, a devenit din ce în ce mai puţin credibilă. Poporul american a trecut prin experienţa unor războaie bazate pe minciuni, precum şi a unui neobosit asalt asupra drepturilor democratice fundamentale. În ciuda încercărilor neîncetate de a-i speria cu ameninţarea terorismului, care se presupune a fi omniprezent, marea majoritate a populației trăieşte cu o teama mai mare faţă de teroarea economică și socială a conducătorilor financiari şi corporativi ai Americii.

Astăzi, pretenţia că operațiunile globale ale militarismului american sunt îndreptate spre înnăbuşirea Al- Qaedei sunt evident absurde. Atât în cadrul războiului pentru schimbarea de regim purtat împotriva Libiei anul trecut, cât şi în campania curentă de la care se speră că va duce la rezultate similare în Siria, Washingtonul a supravegheat finanţarea, antrenamentele și înarmarea forţelor legate de Al -Qaeda. SUA colaborează cu aceste elemente pentru a răsturna guvernele arabe laice şi pentru a deschide calea pentru un război chiar mai sângeros împotriva Iranului. Aceste aventuri închid cercul pentru imperialismul american. Relaţia dintre CIA şi Al -Qaeda a renăscut, acesta fiind creată în anii 1980 pentru a efectua un război care să alunge de la putere regimul pro-sovietic din Afganistan.

Observaţiile făcute marţi de Secretarul Apărării Panetta - o glorificare fără margini a războiului şi militarismului - a evidenţiat această schimbare, 11 septembrie servind ca o justificare multifuncţională pentru războiul împotriva oricui, purtat oriunde.

11 septembrie, a declarat el, " a inspirat o determinare feroce din partea noastră de a ne apăra şi de a proteja modul nostru de viaţă." Promiţând că SUA va continua operațiunile militare în Yemen, Somalia şi Africa de Nord, el a continuat: " Vom continua să urmărim şi să luptăm împotriva duşmanilor noştri oriunde ar merge aceştia, ori de câte ori s-ar ascunde şi ori de câte ori ar încerca să găsească refugiu - nu ne vom opri până când nu ne-am asigurat că America este în siguranţă."

Cu aproape patru ani în urmă, Barack Obama a câștigat alegerile bazându-se pe un val de sentimente anti-război şi un dezgust popular faţă de crimele efectuate sub administraţia Bush. Astăzi, el afirmă că războaiele şi crimele predecesorului său au făcut America "mai puternică" și "mai unită", în timp ce promite să dezlănţuie la rândul său războaie chiar mai oribile.

Poporul american se confruntă cu alegeri care nu le oferă niciun mijloc de a-şi exprima profunda lor ostilitate faţă de militarism. Ameninţarea unei noi intervenţii militare şi, în cele din urmă, a unui nou război mondial, nu rezultă doar din politicile reacţionare ale democraţilor şi republicanilor . Acesta este un produs inevitabil a celei mai profunde crize mondiale a capitalismului de la Marea Depresie din anii 1930 încoace.

O luptă de succes împotriva acestei amenințări necesită mobilizarea politică independentă a clasei muncitoare împotriva sursei sale, sistemul de profit capitalist. Aceasta este perspectiva pentru care luptă Partidul Egalităţii Socialiste şi candidaţii săi pentru președinte și vicepreședinte, Jerry White şi Phyllis Scherrer.