Clinton la Convenţia Democrată: retorică vs realitate

De Joseph Kishore
11 septembrie 2012

Fostul preşedinte Bill Clinton a ţinut miercuri principalul discurs de la Convenţia Naţională Democrată. El a încercat să elaboreze o naraţiune coerentă pentru campania de realegere a lui Barack Obama, prezentând fapte şi aducând un argument coerent, o raritate în politica americană contemporană. Cu toate acestea, discursul său, cum este de altfel şi campania pentru realegerea lui Obama, a fost un exerciţiu de fantezie şi creare de mituri.

Conform poveştii spuse de Clinton, America sub conducerea lui Obama o duce mult mai bine decât cu patru ani în urmă. Obama, a declarat el , "a oprit alunecarea în depresie şi ne-a pus pe drumul lung al recuperării." El a purtat o campanie individuală pentru "a construi o nouă economie americană de vis", bazată pe "prosperitate împărţită, în care clasa de mijloc este în creştere şi sărăcia în declin."

Clinton a spus că realegerea lui Obama este singura modalitate de a preveni o agendă republicană de reduceri fiscale pentru cei bogaţi şi desfiinţarea programelor guvernamentale de îngrijire a sănătăţii pentru cei săraci şi persoanele în vârstă.

Bilanţul actual al lui Obama este însă unul de subordonare completă faţă de cerinţele elitei corporative şi financiare. În discursul lui Clinton au existat indicii legate de această realitate, deoarece, aşa cum este întotdeauna cazul în retorica Partidului Democrat, frazele prezentate consumului public se împletesc cu reasigurări date clasei conducătoare.

Astfel, Clinton a început lăudându-l pe Obama pentru angajamentul său "de cooperare constructivă" cu republicanii. Fostul preşedinte nu a făcut nicio încercare de a combina această virtute cu încercările sale de a prezenta cele două partide ca fiind total opuse unul pe altul. El a menţionat că după alegerea sa, Obama a numit republicani în posturile de secretar al Apărării și Transportului și a numit un alt republican drept lider al armatei.

Aceste numiri au fost menite să asigure clasa conducătoare că noua administraţie Obama va fi demnă de încredere şi va menţine aceeaşi traiectorie spre dreapta- atât în politica internă şi externă - cum a făcut şi administraţia Bush, în ciuda repudierii populare masive a lui Bush şi a republicanilor de către electorat.

Lauda la adresa bipartidismului trebuie remarcată în mod deosebit, deoarece provine din partea singurului preşedinte ales care a fost pus sub acuzare. După cum Clinton este foarte bine conştient, el a fost vizat în mod neobosit şi nemilos de campanii ale republicanilor în încercarea acestora de a-l da jos de la conducere prin scandaluri fabricate unul după altul. În perioada aceea, Clinton a încercat să acopere semnificaţia şi obiectivele conspiraţiei antidemocratice, prefigurând rolul Partidul Democrat în furtul alegerilor din 2000.

Din prima zi a administraţiei sale, Obama a căutat să reabiliteze politic Partidul Republican şi fie să legitimizeze sau să acopere agenda sa de extremă dreapta. El a făcut acest lucru şi pentru că, în cele din urmă, acea agendă este comună pentru ambele partide, oricare ar fi diferenţele lor tactice.

Asemeni multor oratori de la Convenţie, nici Clinton nu a avut aproape nimic de spus în ceea ce privește politica externă. El doar i-a lăudat pe Obama şi pe Secretarul de stat Hillary Clinton pentru că au demonstrat că "democraţia nu trebuie să fie un sport sângeros", ci poate fi "o afacere onorabilă care avansează interesul public."

Acest lucru a fost spus despre un preşedinte care, în conformitate cu unele rapoarte publicate, ţine sedinţe săptămanale pentru a selecta personal persoanele fizice, inclusiv cetăţeni americani, care să fie vizaţi pentru a fi asasinaţi. Secretarul de stat Clinton nu a participat la Convenție, deoarece în prezent ea se află în Asia, unde urmăreste eforturile nesfârşite ale Washingtonului de a izola diplomatic şi a înconjura militar China.

În plus, Casa Albă sub Obama a vizat un șef de guvern după altul pentru a-l răsturna de la putere sau pentru a-l asasina. Bashar al-Assad din Siria este momentan primul vizat pe lista Washingtonului.

Deşi Clinton nu a menţionat acest lucru, o parte a eforturilor lui Obama de a menține continuitatea cu administraţia Bush a fost alegerea lui Timothy Geithner ca Secretar al Trezoreriei. Pe când era preşedintele Federal Reserve Bank of New York, Geithner a lucrat îndeaproape cu Secretarul Trezoreriei lui Bush, Henry Paulson, supraveghind salvarea bancilor.

Clinton a prezidat el însuşi o administrație care a fost pe deplin dedicată celor de pe Wall Street. Speculaţiile şi creşterea stocurilor la bursă din anii 1990 au fost posibile prin dereglementare financiară (inclusiv o interdicţie privind reglementarea derivatelor și abrogarea Actului Glass-Steagall din anii 1930, mutãri care au fost promovate de consilierul economic a lui Clinton, Robert Rubin, un fost director de vârf la Goldman Sachs).

Orgia de speculaţii de pe Wall Street din timpul lui Clinton (poreclită " exuberanţă iraţională" de pe atunci președintele Fed, Alan Greenspan) a condus la spargerea bulei în 2000 și a prăbuşirii financiare din 2008, care a declanşat cea mai mare criză economică mondială de la Marea Depresie încoace.

Clinton a rostit cuvântul "bancă" doar pentru a afirma că "băncile au început să împrumute" – ceea ce este o falsitate. Bush şi Obama au oferit resurse nelimitate celor de pe Wall Street, fără a cere ca băncile să folosească aceşti bani pentru a pune credite la dispoziția persoanelor fizice şi a întreprinderilor mici. În schimb, fondurile au fost reinvestite în stocuri şi pe pieţele de obligaţiuni şi folosite pentru a specula cu mărfuri și instrumente derivate sau înmânate directorilor şi marilor investitori.

Clinton a rezervat laudă specială pentru restructurarea companiilor auto. El a susţinut că acum, în industria auto, există cu 250.000 mai multe locuri de muncă decât în 2009, atunci când GM şi Chrysler au fost obligate să dea faliment. Însă, potrivit Biroului de Statistica Muncii, începând cu punctul cel mai scăzut cu trei ani în urmă, au fost create doar 140.000 de locuri de muncă în industria auto şi joburi part-time. În orice caz, aceasta este doar o fracţiune din locurile de muncă pierdute de când Obama a preluat conducerea.

Nici Clinton şi niciun oricare alt democrat, care a urcat miercuri pe scenă - inclusiv liderul sindicatului United Auto Workers, King Bob - nu a mentionat că multe dintre locurile de muncă care au fost create în ultimii trei ani oferă salarii la nivelul celor de sărăcie. Gestionarea de către Obama a falimentului General Motors și Chrysler a avut ca premiză un salariu redus cu 50 la sută pentru noii angajaţi şi reduceri mari din beneficiile pentru toţi muncitorii şi pensionarii. Acest atac a fost efectuat în toată economia, sub stindardul administraţiei Obama pentru " insourcing" - adică refacerea unor locuri de muncă pierdute prin scăderea salariilor muncitorilor americani la cele care predomină în paradisurile de muncă ieftină din Asia și America Latină.

Clinton nu a ţinut cont nici de faptul că 23 de milioane de americani sunt şomeri sau angajaţi pe posturi sub nivelul lor de pregătire şi că șomajul pe termen lung rămâne la niveluri maxime.

Conform fostului preşedinte, Obama a făcut paşi importanţi pentru a redresa criza locurilor de muncă, dar a fost împiedicat de republicani. De fapt, încă de la început, Obama a respins direct orice program guvernamental care să pună oamenii la muncă, insistând asupra faptului că crearea locurilor de muncă trebuie subordonată intereselor de profit ale corporaţiilor. Propunerile pentru "locuri de muncă" oferite de Obama constau aproape în întregime din reduceri fiscale pentru întreprinderi. Potrivit unui raport recent din cadrul proiectului de lege pentru Ocuparea Forţei de Muncă Naționale, multe dintre locurile de muncă care au fost create sunt munci cu salarii mici, în timp ce cea mai mare parte din locurile de muncă bine plătite au fost eliminate.

După cum au arătat numeroase studii, realitatea este că sub Obama, sărăcia, foametea şi persoanele fără adăpost au crescut, salariile au scăzut, în timp ce bogaţii şi super-bogaţii şi-au mărit averile, ducând la o creştere suplimentară a inegalităţii sociale. Declinul devastatoar al bunăstării economice a poporului american a fost rezumat într-un buletin lansat în luna iunie de Federal Reserve. Acesta a raportat că din 2007 şi până în 2010, valoarea netă medie a unei familii a scăzut cu aproape 40 la sută.

Clinton şi-a concentrat atenția pe programele sociale şi cele de sănătate, apărându-l pe Obama de republicani. În ambele cazuri însă, el a evitat politicile care subliniază caracterul împotriva clasei muncitoare a administraţiei Obama.

" Reforma ajutorului social" a fost o iniţiativă cheie a politicii administraţiei Clinton. The Personal Responsability and Work Opportunity Act din 1996 cerea ca indivizii care primesc ajutor social să-şi găsească de lucru după o anumită perioadă de timp sau li se vor tăia beneficiile. Acesta a fost un pas major în demontarea unei reţele sociale de siguranţă din Statele Unite şi un factor important în creşterea uriaşă a sărăciei începând cu criza din 2008.

Clinton l-a apărat pe Obama împotriva acuzaţiilor republicanilor că el vrea "să slăbească cerințele de pe piaţa muncii din cadrul reformei de asigurări sociale pe care eu am semnat-o." De fapt, a explicat Clinton, Obama atunci doar răspundea guvernatorilor republicani, care au vrut anumite derogări "pentru a încerca noi modalităţi de a pune oamenii, care trăiau din asigurări sociale, înapoi la muncă" - adică să îi forţeze să muncească pe salarii de mizerie. "Cerința [lui Obama] a fost pentru mai multă muncă, nu pentru mai puţină," a declarat Clinton.

În ceea ce priveşte îngrijirea sănătăţii, Clinton a răspuns atacurilor republicanilor privind "Obamacare", opunându-se oricărei sugestii că este "o preluare guvernamentală". După ce a menţionat anumite regulamente privind societăţile de asigurare utilizate de către administrație pentru a vinde poporului american reforma, Clinton a subliniat că rezultatul legislației ar fi că "companiile de asigurare - nu guvernul, ci companiile de asigurare - ar avea milioane de clienţi noi."

Componenta fundamentală a reviziuirii efectuată de Obama asupra programului de îngrijire a sănătăţii este cerinţa ca persoanele individuale să cumpere o asigurare privată sau se vor confrunta cu sancțiuni financiare. Acest lucru va consolida dominaţia acestor societăți asupra programului de îngrijire a sănătăţii, stabilind în timp cursul pentru dezmembrarea programelor guvernamentale, inclusiv Medicare şi Medicaid.

Scopul principal al "reformei" de sănătate a lui Obama este de a reduce costurile pentru corporaţii şi întreprinderi, fapt spre care Clinton a indicat atunci când a menţionat o încetinire a ratei de creștere a cheltuielilor din asistenţa medicală. Oricare ar fi diferenţele lor, democraţii şi republicanii împărtăşesc obiectivul fundamental al reducerilor cheltuielilor din asistenţa medicală prin reducerea nivelului de îngrijire a sănătăţii.

Încheind discuţia sa privind politica internă, Clinton a lăudat eforturile lui Obama de a aborda deficitul prin oferirea "unui plan rezonabil în valoare de 4 bilioane de dolari în reducerea datoriilor pe perioada unui deceniu", plan bazat pe un raport cu o rată de reducere a cheltuielilor de 2.5 la 1 în defavoarea creşterii taxelor.

Observaţiile lui Clinton au fost salutate de facțiunile de "stânga" ale Partidului Democrat. John Nichols de la The Nation a declarat că Clinton " a făcut o mişcare de vedetă" atunci când a prezentat cazul pentru realegerea lui Obama. Discursul a fost " o performanţă remarcabilă a unei copil minune al politicii, transformat în șef de stat senior, " a scris Nichols.

Aceste comentarii subliniază caracterul împotriva clasei muncitoare a întregului establishment politic, de la festivalul reacţiunii prezentat la Convenţia Republicană Natională de acum două săptămâni la cinismul şi ipocrizia expusă la Convenţia Naţională Democrată de săptămâna trecută.