Aparatul de stat este întărit în numele libertăţii de exprimare

De Peter Schwarz
28 septembrie 2012

Filmul antiislam The Innocence of Muslims a declanşat o furtună de proteste, care se extind din Indonezia, în Asia de Sud-Est, până în Tunisia, în Nord-Vestul Africii. Magnitudinea absolută a protestelor demonstrează că acestea nu sunt pur şi simplu un răspuns la afirmaţiile lipsite de sens ale unor fanatici religioşi individuali, ci o expresie a unei opoziţii populare largi îndreptată împotriva SUA şi a aliaţilor săi europeni. Aceştia au aruncat respectivele ţări în război, au umilit popoarele lor şi le-au exploatat ca forţă de muncă ieftină.

Cercurile conducătoare din Europa au răspuns la proteste apărând propaganda antiislam în numele exprimării libere. În acelaşi timp, ele au suprimat demonstraţiile împotriva acestor provocări rasiste şi au consolidat propriile aparate de stat. Exemplul cel mai frapant este Franţa, ţară în care guvernul a interzis toate protestele împotriva caricaturilor defăimătoare ale lui Mohammed, care au fost publicate de revista satirică Charlie Hebdo.

Această acumulare a puterii de stat este îndreptată împotriva întregii clase muncitoare. Clasa de guvernământ anticipează lupte de clasă violente. Contradicţiile sociale şi tensiunile din Europa sunt în creştere rapidă, deoarece criza euro se intensifică, iar o nouă recesiune câştigă teren.

Guvernul francez susţine că acţionează pentru a apăra libertatea de exprimare, dar acordă acest drept doar revistei satirice, în timp ce nega acelaşi drept celor care se simt jigniţi şi denigraţi de respectivele caricaturi. Libertatea de exprimare este folosită şi în alte ţari pentru a justifica caricaturile defăimătoare, în timp ce protestele împotriva lor sunt interzise.

În Germania, scriitorul Günter Wallraff a solicitat "împânzirea mass-mediei cu caricaturi religioase". Wallrath a declarat ziarului Tagesspiegel că "dacă super-saturaţia cu aşa-numitele caricaturi şi texte blasfemice este efectuată sistematic, acest lucru va duce la ceea ce ar trebui să duca – la consolidarea presei, artei şi libertăţii de exprimare şi la o apărare clară a poziţiilor democratice." El a continuat: "În cazul caricaturistului danez Kurt Westergaard, cel mai important lucru a fost că celelalte mass-medii au hotărât să retipărească caricaturile lui."

Westergaard este unul dintre autorii caricaturilor notorii care îl reprezinte pe Mohammed şi care au fost publicate în 2006 de ziarul aripii de dreapta din Danemarca, Jyllands Posten cu scopul de a provoca musulmanii.

Wallraff şi-a câştigat o anumită reputaţie în jurnalismul de investigaţie social-critic. Astăzi, el este în alianţă cu liderul creştin- democrat german Angela Merkel şi alţi reacţionari. Merkel l-a onorat pe Westergaard cu doi ani în urmă, acordându-i Premiul European pentru Jurnalism. Discursul de la festivitatea de premiere a fost ţinut de Joachim Gauck, actualul preşedinte de dreapta german. El a descris premiul ca "o chemare adresată tuturor, pentru a sta ferm, corect şi cu curaj."

După cum a scris World Socialist Web Site în 2006, "aceste caricaturi crude, destinate să insulte şi să incite sensibilitǎţile musulmane, sunt o provocare politică " şi nu au "nimic de-a face cu libertatea presei sau apărarea secularismului. Pe baza aceluiaşi argument, adică libertatea de exprimare, cineva ar putea apăra caricaturile antisemite publicate de revista nazistă Der Stürmer.

Cele mai recente caricaturi publicate de către Charlie Hebdo, care a retipürit caricaturile Jyllands-Posten de acum şase ani, sunt asemănătoare cu campania rasistă împotriva musulmanilor, care ia forma interdicţiei vălului musulman în şcolile franceze, difuzarea bigotismului anti-islam a lui Thilo Sarrazin în Germania şi dezbaterile recente, tot din Germania, privind interzicerea circumciziei.

Nu trebuie să fim adepţi ai Islamului pentru a înţelege indignarea resimţită de musulmanii din întreaga lume. Ani de zile, ei au fost cufundaţi în război, folosiţi drept ţinte pentru atacurile cu drone şi supuşi umilinţelor din partea puterilor imperialiste, doar pentru a fi acum insultaţi cu caricaturi rasiste, tipărite de o mass-medie, care pretinde că apără valorile democraţiei şi civilizaţiei din Occident.

Scopul acestei campanii antiislam este de a diviza clasa muncitoare, de a suprima opoziţia faţă de războiul imperialist, de a da avânt forţelor de dreapta şi de a direcţiona tensiunile sociale aflate în creştere înspre canale reacţionare, rasiste.

Acest lucru este demonstrat în mod clar de un lung interviu acordat de către preşedinta Frontului Naţional neo-fascist ziarului francez Le Monde. Marine Le Pen sprijină represiunea dură împotriva musulmanilor efectuată de conducerea Partidului Socialist şi face şi ea referire la libertatea de exprimare şi la libertatea presei, precum şi la principiile şi valorile Republicii Franceze. Ea sugerează că secularismul şi libertatea pot fi apărate doar de un stat puternic. Vorbind despre " protecţia pe care statul trebuie să o acorde" ea declară celor de la Le Monde că "este nevoie de autoritate."

Ea duce această idee consecvent până la capăt şi cere nu numai suprimarea simbolurilor islamice, dar, de asemenea, şi interzicerea simbolurilor evreieşti. Le Pen vrea să interzică utilizarea meselor cuşer în şcoli şi purtarea baticurilor islamice şi a kipei evreieşti în public. Anti-islamismul se dovedeşte a fi fratele geamăn al anti-semitismului şi are acelaşi scop: incitarea la înapoiere, la tensiuni etnice şi ură religioasă.

Respingerea caricaturilor defăimătoare care îl prezintă pe Mohammed nu înseamnă acordarea de sprijin interzicerilor propuse de guvern, după cum au cerut figuri din partidele conservatoare germane, care se tem de revolte sociale. Unii dintre ei au cerut chiar reintroducerea clauzelor blasfemiei în Codul Penal, care în trecut a servit ca o armă infamă a reacţiunii clericale. Aceasta este doar cealaltă parte a întăririi aparatului de stat cerut de apărătorii caricaturilor lui Mohammed.

Lupta împotriva rasismului şi apărarea drepturilor democratice este indisolubil legată de mobilizarea independentă a clasei muncitoare pe baza unui program socialist. Numai unitatea clasei muncitoare dincolo de toate graniţele naţionale şi etnice, într-o luptă împotriva exploatării capitaliste, opresiunii şi a războiului, poate elimina baza reacţiunii politice şi a obscurantismului religios.