Ciprul se va confrunta cu reduceri sălbatice şi dictatură economică

De Jordan Shilton şi Chris Marsden
26 martie 2013

Soarta Ciprului ilustrează modul în care Uniunea Europeană impune asupra clasei muncitoare dictatura speculatorilor la nivel global, a băncilor şi corporaţiilor. La sfârşitul săptămânii, UE a continuat să ceară austeritate masivă în Cipru pentru a putea strânge 6 miliarde de euro (7,8 miliarde de dolari) în schimbul a 10 miliarde de dolari pe care i-ar primi pentru salvarea bancilor.

Ţara insulară a fost centrul unei escalădări a crizei financiare. Parlamentul a votat miercuri pentru respingerea propunerilor de a strânge fondurile necesare pentru împrumuturi de la cei cu depozite în băncile cipriote.

Un nou vot, care să decidă dacă "reducerea" va fi impusă deponenţilor sau nu, a fost amânată până sâmbătă. UE şi Banca Centrală Europeană (BCE) au respins propunerile politicienilor ciprioţi - şi acestea în întregime reacţionare - de a crea un "fond de solidaritate" pentru a strânge cele şase miliarde cerute.

Scopul Ciprului a fost de a păstra relaţiile financiare cu Rusia şi de a forţa muncitorii să plătească preţul prin naţionalizarea fondurilor de pensii pentru a plăti datoriile celor super-bogaţi. Alte propuneri au inclus cererea de contribuţii din partea bisericii şi vânzarea rezervelor de aur – măsuri menite a evita perceperea unei contribuţii din partea deponenţilor majori.

Cu toate acestea, Uniunea Europeană a respins răspicat aceste măsuri ca fiind insuficiente. Cancelarul german Angela Merkel a declarat sec după o întâlnire parlamentară a Uniunii Creştin- Democrate (CDU): " Noi dorim ca Cipru să rămână în zona euro, " dar a insistat că modelul actual de afaceri al ţării este " la momentul prezent unul mort."

BCE a insistat ca taxa pentru investitori să fie re-impozitată - de data aceasta cu o penalizare pe scară largă de 15 la sută pentru deponenţii cu solduri de peste 100.000 de euro, propunere iniţial respinsă de Nicosia. Dacă va refuza, Ciprului i-a fost explicat că vor fi discutate propunerile privind pregătirile necesare pentru limitarea impactului ieşirii ţării din zona euro.

Deoarece Ciprul se afla în imposibilitatea de a oferi Moscovei garanţii în schimbul unui apel pentru fonduri suplimentare pentru a evita deficitul, elita conducătoare a insulei a fost lăsată la îndurarea UE. Marţi, ministrul de Finanţe Michalis Sarris a călătorit la Moscova, dar a plecat joi fără o altă finanţare din partea Rusiei. Sigurul lucru pe care l-a obţinut a fost un acord de extindere a termenilor de împrumut pentru cele 2,5 miliarde de euro convenite iniţial în 2011 şi care ar trebui rambursate în 2016.

Prim-ministrul rus Dmitri Medvedev a declarat că în ceea ce priveşte un sprijin viitor "uşa nu a fost închisă", însă acesta este posibil doar după ce UE şi Cipru vor fi încheiat un acord. Uniunea Europeană a făcut însă tot ce a putut pentru a trânti uşa în faţa Rusiei. În cadrul acestui proces, UE intenţionează să pecetuiască soarta sectorului bancar umflat din Cipru înspre beneficiul principalelor bănci din Europa.

Troica - UE, BCE şi Fondul Monetar Internaţional - este determinată să pună Cipru la raţii, cerând reduceri sălbatice. Joi au început deja să apară rapoarte care indică impactul mutilant pe care îl are închiderea sectorului financiar. În spitale, medicamentele au început să se termine şi multe companii au cerut plata în numerar, de teamă că cardurile de credit nu vor mai fi încărcate în cazul în care băncile nu se vor redeschide. În cadrul acestui război social, pentru a pune în aplicare ceea ce se cere împotriva voinţei locuitorilor insulei, guvernul cipriot va impune puteri draconice asupra funcţionării economiei.

În primul rând, Băncii Centrale din Cipru îi vor fi acordate puteri pentru a determina dacă transferurile bancare în afara Ciprului vor fi permise sau nu. Această măsură este necesară din punctul de vedere al clasei de guvernământ din Europa pentru a se proteja împotriva contagiunii crizei din Cipru, care ar putea declanşa pierderi masive pe pieţe la nivel global şi refluxul de capital din alte ţări din zona euro care sunt zguduite de criză.

În timp ce puterea asupra fluxului de bani în şi pe insulă este deţinută în mod normal de Cipru, principala publicaţie financiară din Germania, Handelsblatt, a remarcat faptul că, în realitate, controlul va fi exercitat de BCE. Aceasta va include controlul asupra plăţii pensiilor şi a altor beneficii de stat. Handelsblatt a remarcat cu indiferenţă că cetăţenii ciprioti vor primi " fondurile necesare pentru a trăi."

Alte propuneri pentru băncile din Cipru sunt orientate împotriva propriilor cetăţeni. Acestea includ restricţii privind retragerile zilnice, o interdicţie de încheiere prematură şi reînnoirea obligatorie a conturilor de economii pentru depozitele ajunse la maturitate, conversia conturilor curente în depozite la termen şi restricţii privind utilizarea cardurilor de debit, credit sau prepaid şi încasări ale cecurilor.

În plus, legislaţia prevede punerea în aplicare a oricărei alte măsuri, pe care ministrul de Finanţe sau guvernatorul Băncii Centrale a Ciprului o vede ca fiind necesară "din motive de ordine publică şi siguranţă."

Aceasta este de fapt calea pentru o dictatură financiară de facto. Acest lucru trebuie să îşi găsească corolarul în măsuri represive de poliţie pentru a potoli opoziţia socială şi politică în cadrul clasei muncitoare.

Ciprul se află acum în centrul atenţiei. Însă clasa muncitoare din întreaga Europă se confruntă cu perspective similare: un declin şi o escaladare continuă şi devastatoare a nivelului de trai, atacuri asupra serviciilor sociale de bază şi crearea sărăciei de masă. Ameninţând cu opţiunea devastatoare a provocării stării de faliment şi cu ieşirea din zona euro, UE şi BCE anunţa Grecia, Spania, Portugalia, Italia şi Irlanda că şi economiile lor se va confrunta cu distrugerea, dacă unele din ele renunţă la impunerea austerităţii.

Joi, ministrul de Finanţe olandez Jeroen Dijsselbloem a avertizat în Parlamentul European că criza datoriilor din Cipru a adăugat un "risc sistematic" asupra zonei euro. Chiar şi cea mai puternică economie, Germania, nu este imună. Un sondaj publicat vineri de Der Spiegel a arătat că unul din doi germani se teme pentru economiile sale bancare, iar un studiu privind încrederea în sectorul corporativ a arătat o scădere neaşteptată după patru luni de creştere. În ianuarie, comenzile industriale pentru firmele germane au scăzut cu 1,9 la sută, în principal din cauza unei scăderi a comenzilor din ţările de la periferia Europei, care sunt lovite de criză.

Impulsul pentru căderea Ciprului a venit iniţial de la colapsul din Grecia. Sudul controlat de Grecia-Cipru a pierdut mai mult de 4 miliarde de euro atunci când preşedintele Demetris Christofias a fost de acord cu "reducerea" datoriei - neacceptată iniţial de deţinătorii obligaţiunilor suverane greceşti – fără a include şi Ciprul. Urmarea imediată a fost creşterea datoriilor cu 25 la sută.

Atâta vreme căt UE sau guvernele din statele sale membre dictează cererile sale, un compromis nu este posibil. Acestea acţionează asemeni unor autorităţi slăvite de punere în aplicare a cererilor rapace a celor super-bogaţi. Promisiunile, că austeritatea va restabili economia, sunt minciuni.

În schimb, clasa muncitoare trebuie să se îndrepte spre un curs independent. Ea trebuie să contracareze ofensiva burgheziei naţionale şi europene prin propria sa ofensivă, bazată pe o luptă la nivelul continentului pentru guverne muncitoreşti şi Statele Socialiste Unite din Europa.