După alegeri, Obama escaladează tendinţa spre război în Orientul Mijlociu

De Bill Van Auken
4 decembrie 2012

Războiul din Siria este prezentat de un strat larg de aşa-numiţi liberali şi cei de "stânga" ca fiind o criză, care necesită o intervenţie "umanitară". Acesta se evidenţează însă cu o claritate tot mai mare ca fiind un exerciţiu de cucerire nemilos şi brutal. Washingtonul şi toate marile puteri s-au alăturat în alimentarea unui război civil sectar sângeros şi în pregătirea mai directă a unei intervenţii militare cu scopul de a răsturna regimul lui Bashar al-Assad şi pentru a pregăti un război mai mare împotriva aliatului său, Iranul. Joi, New York Times a raportat că administraţia Obama se pregăteşte de o intervenţie "mai profundă" în Siria pentru "a ajuta la rasturnarea de la putere a preşedintelui Bashar al-Assad."

Prima pagină a ziarului Times s-a bazat pe declaraţiile anonime ale unor "strategişti" şi "oficiali cu funcţii înalte din administraţie". Invariabil, aceste scurgeri către mass-media sunt gândite pentru a pregăti opinia publică pentru ceea ce urmează să vină, sau - cel mai probabil - pentru ceea ce Washingtonul a început deja pe ascuns.

Articolul informează că administraţia Obama şi NATO sunt pregătite să aprobe solicitarea Turciei pentru desfăşurarea săptămâna viitoare a unor baterii de rachete Patriot la graniţa ţării cu Siria. În timp ce pretextul pentru o astfel de implementare este de a proteja Turcia de un pericol inexistent al atacurilor cu rachete din Siria, scopul său real, sugerează Times, este de a "intimida" forţa aeriană a Siriei şi de a preveni bombardarea zonelor de frontieră din Siria de Nord, aflate sub conducerea "rebelilor" susţinuţi de occident.

Acest lucru ar deschide la rândul său calea pentru declaraţia unei zone "no fly" şi instituirea unui regim marionetă pe teritoriul presupus "eliberat", ca pregătire cheie pentru o intervenţie militară SUA - NATO mai directă.

În plus, conform Times, propunerile luate în considerare de administraţia Obama includ " furnizarea directă de arme luptătorilor din opoziţie, mai degrabă decât continuarea folosirii altor ţări, mai ales a Qatarului, pentru a face acest lucru," şi acţiunea de a " infiltra ofiţeri CIA sau din serviciile secrete ale aliaţilor pe teren în Siria, pentru a lucra mai strâns cu luptătorii de opoziţie în zonele în care aceştia le au acum, în mare parte, sub control."

Articolul afirmă că toate aceste opţiuni au fost discutate "înaintea alegerilor prezidenţiale", dar că realegerea lui Obama "a făcut Casa Albă mai dispusă să îşi asume riscuri."

Implicaţiile politice sunt clare. În timp ce Obama şi ajutoarele sale au discutat încă înaintea alegerilor din SUA despre o agresiune militară mai directă în Siria, ei au vrut să amâne punerea în aplicare a acestor planuri până după alegeri. Astfel, s-au asigurat că escaladarea militarismului nu a devenit o problemă de discuţie politică mai largă. Asemeni predecesorului său la Casa Albă, scopul lui Obama este de a tărî poporul american într-un război fără ştirea sa prealabilă, cu atât mai puţin cu acordul său.

Sprijinul bipartizan pentru aceste planuri de război din cadrul establishmentului de guvernământ al SUA a fost precizat într-un articol scris de Condoleezza Rice, Secretarul de Stat şi consilierul pentru securitate naţională a lui George W. Bush. Articolul a fost articol publicat în Washington Post săptămâna trecută.

Rice şi-a încheiat articolul cu recunoaşterea că alegerile prezidenţiale au necesitat o pauză scurtă în escaladarea intervenţiei militare în Siria. "Războiul din Orientul Mijlociu nu se potoleşte," a scris ea. "El se îndreaptă spre un crescendo. Alegerile noastre s-au încheiat. Acum, America trebuie să acţioneze."

Rice vorbeste despre acelaşi propuneri la care s-a referit şi Times, inclusiv impunerea unei zone " no fly" şi furnizarea directă de noi arme aşa-numiţilor rebeli.

Ea susţine că "marea greşeală de anul trecut a fost de a defini conflictul cu regimul Bashar al-Assad drept unul umanitar." Da, recunoaşte ea, " mulţi oameni nevinovaţi au fost sacrificaţi", dar " în joc se află mult mai mult.”

Ceea ce este o problema în Siria, sugerează Rice, nu este doar instituirea unui regim de marionete sprijinit de SUA , ci, mai degrabă, reorganizarea neocolonială a întregii regiuni. Cu excepţia Egiptului, Turciei şi Iranului, susţine ea, " toate celelalte state importante sunt o construcţie modernă, creată de britanici şi francezi, care au trasat graniţele pe partea din spate a unui plic." Implicaţia inconfundabilă este că aceste "state artificiale" pot fi anulate, frontierele redesenate şi regiunea strategică şi bogată în petrol refăcută pentru a se potrivi intereselor imperialismului SUA.

Rice a fost implicată în acest proiect, atunci când SUA a lansat războaiele de agresiune în Afganistan şi Irak. Acestă tendinţă a continuat după revoltele de masă care au avut loc anul trecut în Tunisia şi Egipt şi cu războaiele din Libia şi Siria.

Metodele utilizate pentru a atinge aceste obiective de anvergură sunt atât intervenţia militară directă a SUA, cât şi alimentarea unui războiul sectar în regiune. Washingtonul s-a alăturat regimurilor sunite din Turcia, Arabia Saudită, Qatar şi din alte monarhii din Golf, adică fracţiunilor sunite islamiste, care au produs atacurile teroriste din 11 septembrie şi care acum reprezintă coloana vertebrală a "revoluţiei siriene". Oponenţii sunt Iranul şi aliaţii săi. Acest lucru este "crescendo-ul" sângeros despre care vorbeşte Rice, unul care ar putea atrage şi alte puteri din afară, inclusiv Rusia şi China, şi care ar putea costa vieţile a milioane de oameni.

Ceea ce este în curs de elaborare este o reîmpărţire imperialistă a regiunii, asemănătoare cu divizarea Africii, Asiei şi Orientului Mijlociu în perioada precedentă Primului Război Mondial.

Regimurile din aceste ţări sunt compuse din burghezia naţională şi sunt organic incapabile de a se opune acestei recuceriri. Mai mult decât atât, în ţările vizate - din Libia, în Siria şi Iran - au apărut circumscripții substanţiale ale claselor mai privilegiate care se bucură că sunt recolonizate şi care au o afinitate mult mai mare faţă de imperialism, decât o fac muncitorii din ţările lor.

Acelaşi lucru ar putea fi spus despre o întreagă gamă de organizaţii de pseudo-stânga din Statele Unite şi Europa, a căror politică reflectă interesele straturilor mai privilegiate ale clasei de mijloc. Rolul lor în aceste evoluţii este acum expus în totalitate. Toate au depus o muncă politic murdară de a da legitimitate unei campanii de cucerire imperialistă ca fiind o intervenţie "umanitară", portretizând în acelaşi timp războiul sectar sângeros, care este purtat de miliţiile islamiste şi sinucigaşii din maşini capcană ca fiind o "revoluţie socială."

Acestei bande îi aparţine Noul Partid Anticapitalist (NPA) din Franţa şi die Linke din Germania, capitaliştii de stat din Socialist Workers Party din Marea Britanie şi Organizaţia Socialistă Internaţională din SUA.

Aceste organizaţii, în ciuda denumirilor lor, nu au nimic de-a face cu socialismul sau opoziţia faţă de capitalism. Prin alinierea lor în spatele războiului pentru schimbarea regimului din Siria, acestea au funcţionat ca adjuncţi ai CIA şi sunt profund implicate în crimele care au loc la niveluri monstruoase şi istorice.